SCRISOARE PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI 2020 CĂTRE TOT CLERUL, CINUL MONAHAL ŞI POPORUL DREPT SLĂVITOR DIN ÎNTREAGĂ ARHIEPISCOPIE
Hristos se naște, slăviti-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L (Canonul Naşterii Domnului)
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinți, Preacuvioase Maici, Iubiți frați şi surori,
Sărbătoarea Naşterii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, din Fecioara Maria, o prăznuim an de an cu multă fervoare şi bucurie, cu toate că anul acesta încercările nu lipsesc nici în lume nici în viața fiecăruia dintre noi. Însă să îndrăznim să ne bucurăm, căci Hristos vine să poarte toate nepu- tințele şi suferințele noastre. Este Sărbătoarea bucuriei în cer şi pe pământ, la îngeri şi la oameni şi la toată creatura. Sfântul Evanghelist Luca descrie împrejurările şi locul Naşterii Domnului: „Și a născut (Fecioara Maria) pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle.” (Lc 2, 7-12) Căci toate cele din Cer şi de pe pământ participă la Naşterea Lui, aşa cum Evanghelia ne descoperă şi cum mărturisim în Tradiția noastră prin cântările şi colindele în cinstea Naşterii Domnului. „Dănțuiesc îngerii toți în ceruri și se bucură oamenii, și toată făptura saltă pentru Domnul Mântuitorul, Cel ce S-a născut în Betleem...” (Stihire - Vecernia Naşterii Domnului). „Cerul și pământul / în cântec răsună / Îngeri și oameni / cântă împreună / Hristos se naște / Domnul coboară / Îngerii cântă / Magii Îl adoră...!” Toate Puterile cereşti, îngeri şi oameni, bogați şi săraci, Cerul şi pămân- tul, dar şi ființele necuvântătoare, toate se regăsesc în jurul ieslei care pri- meşte Pruncul ceresc, privindu-L şi lăsându-se priviți de către Dumnezeu-Omul. Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului născut şi culcat în ieslea din peşteră, ne face să vedem prin ochii Lui altfel omul, lumea şi viața, pentru că este privirea dumnezeiesc-omenească a Iubirii Însăşi care priveşte de această dată omul şi lumea, chemându-ne şi pe noi să o vedem împreună cu El, altfel. Hristos este Iubirea Însăşi Întrupată, culcat în ieslea celor necu- vântătoare, unde dă altă înțelegere vieții noastre, pe cea cerească. Nimic nu mai poate opri revărsarea iubirii dumnezeieşti peste omenirea întreagă şi peste lume, a Cerului pe pământ. Pruncul Ceresc, în tainică şi desăvârşită smerenie şi anonimat, destramă puterea celui rău asupra omului şi lumii şi deschide Cerul pământului şi pământul Cerului. Iubirea lui Dumnezeu nu mai poate fi oprită de nimic să se reverse peste noi oamenii, decât de către noi înşine, prin libertatea noastră. Minunea mult aşteptată şi vestită s-a plinit, timpul mult aşteptat s-a plinit, toată atenția lumii se îndreaptă spre peştera din Betleem. Acolo s-a oprit timpul morții, al despărțirii lumii de Dumnezeu, acolo a început timpul legat pentru veşnicie de iubirea lui Dumnezeu care S-a coborât pentru a nu mai urca singură la Cer, decât cu noi, cu omul. Ne aduce privirea, vede- rea, înțelesul dumnezeiesc al vieții noastre pământeşti trecătoare şi atât de fragile – aşa cum am văzut cu toții în ultimul an, de la o margine până la cea- laltă a planetei noastre. Tainica privire a lui Dumnezeu Însuşi pentru lume şi om se dezvăluie în Peştera devenită Cer, privirea plină de iubirea mân- tuitoare oprindu-se în ieslea Fiului Său, Cel care se va arăta ca fiind Iubirea întrupată, pe Care Îl va şi mărturisi în Iordan, sub mâna Botezătorului Ioan, că „este Fiul Meu Cel iubit întru care am binevoit” (Mt 3, 17). În ieslea Peş- terii, sub privirea iubitoare a Părintelui Ceresc, şi a cerului întreg, înțelegem că Pruncul face din Fecioara Maria noua Evă şi Maica Fiului lui Dumnezeu şi a Vieții. Din peştera-grajd, face Cer, din cetele de îngeri, coruri ale slavei pământeşti a Celui Ceresc. În Peşteră, Pruncul Iisus face din păstori, văză- tori şi călăuze ai celor învățați în tainele cuvântului lui Dumnezeu, având privilegiul de a-L vedea pe Mesia întrupat înaintea celor care trebuiau să Îl aştepte şi să Îl arate poporului. În Ieslea Lui, din steaua care venea de la Răsărit, Pruncul Sfânt face cale de lumină popoarelor păgâne spre Unicul Dumnezeu Întrupat şi spre mântuirea care vine prin El. Urmând stelei, învățații magi ai lumii, tâlcuitori ai celor nevăzute, care au înțeles şi au văzut, din mişcarea astrelor celor neînsuflețite, naşterea Lui şi au venit la El să I se închine cu daruri, au fost făcuți apostoli ai Împăratului veşnic, pentru că au anunțat lumii întregi, începând cu Irod, că Împăratul lumii S-a născut. Din iubirea de ştiință, plecând din Peştera Iubirii dumnezeieşti Întrupate, i-a făcut pe toți cunoscători ai Iubirii. Născându-Se în Peştera din Betleem, Domnul Hristos, făcându-Şi loc în timpul trecător, El, Cel netrecător, ne face şi nouă loc în veşnicie. Din astrele neînsuflețite, face mărturisitori ai Naşterii Lui, călăuzele învățaților înspre El. Din om, face frate; din întunericul sufletesc, lumină şi bucurie lăuntrică; din rău, face bun; din deznădejdea omenirii despărțită de Dum- nezeu, face speranță fără sfârşit; din tristețea păcatului lui Adam şi a Evei care i-au îndepărtat de la Fața Lui, face veselia nesfârşită a unirii cu Dum- nezeu în iubirea Lui; din frica omului care a greşit, face speranță şi încre- dere, aşternând blândețea Lui nemărginită în sufletele care Îl caută cu pocăință; din suferință, face nădejde de bucurie; din frica de moarte, face nădejde de înviere; din împărații şi regii trecători ai lumii, face mărturisi- tori ai Împărăției cereşti fără de apus; din necunoaşterea de Dumnezeu, lumina sufletelor căutătoare de adevăr; din ură, face iubire; din iubirea de ştiință, face ştiința Iubirii.
Iubiți frați şi surori,
Sărbătoarea Naşterii Fiului lui Dumnezeu se petrece acum aşa cum nimeni dintre noi nu putea gândi în urmă cu un an. Umanitatea întreagă trăieşte o tragedie prin această pandemie. După o Sărbătoare a Învierii petrecută în carantină, am fost oarecum pregătiți, însă cu toate acestea nu ne putem obişnui cu starea de izolare care ne ține departe de Biserică şi de Sfânta Liturghie – inima credinței noastre. Incertitudinea a cuprins întreaga societate. Cu aproape un an în urmă, am fost surprinşi de agre- sivitatea molimei care a adus mare durere atâtor familii care au pierdut ființe dragi, atâta suferință fizică şi sufletească celor care au fost atinşi de ea. Specialiştii fac eforturi mari pentru a găsi remedii care să oprească evoluția molimei. Să ne rugăm cât putem fiecare dintre noi ca Domnul Cel născut în Peştera Betleemului să primească cu dragostea Lui nesfârşită pocăința noastră şi să ierte toate scăpările şi neputințele noastre. Să Îl rugăm să lumineze pe cei care caută remedii, să Îl rugăm pentru cei care îngrijesc pe cei afectați, dar şi pentru toți cei care suferă, pentru cei pe care îi cunoaştem sau nu îi cunoaştem.
În aceste vremuri de suferință ne dăm seama cât de legați suntem unii de alții, dar şi de toată omenirea, cum suferința unuia se răspândeşte la toți. De aceea nu putem fi decât solidari unii cu alții. Pe unii dintre dumneavoastră epidemia vă ține departe de cei dragi, pe care nu i-ați văzut de multă vreme. Rugăciunea este cea care apropie sufletele îndepărtate, care străbate distanțele într-o clipă şi ne apropie, prin iubirea lui Dumnezeu, unii de alții.
Să nu ezităm să ajutăm cu tot ce putem pe cei care au nevoie de ajutorul nostru, oricare ar fi el. Cei credincioşi să ne rugăm pentru toți creştinii ortodocşi şi pentru toți creştinii, dar şi pentru tot neamul omenesc, pentru care astăzi Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Se naşte în Peştera Betleemului.
Să ne ajute Hristos Domnul să ne regăsim sănătoşi în comunitățile şi bisericile noastre şi să ne putem bucura de toate darurile pe care Dumnezeu ni le-a făcut, dăruind la rândul nostru cu toată bunăvoința, celor din jur, dragostea pe care Hristos a pus-o în inimile noastre şi în viața noastră prin Naşterea Sa.
† Iosif, Arhiepiscop al Europei Occidentale şi Mitropolit al Europei Occidentale şi Meridionale Paris, Naşterea Domnului 2020
